De la furcă la furculiță: De ce DCFTA pune accent pe trasabilitatea mărfurilor

De la furcă la furculiță: De ce DCFTA pune accent pe trasabilitatea mărfurilor
Sursa foto: DCFTA.MD

După semnarea Acordului de Liber Schimb (DCFTA) în cadrul Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, a devenit destul de răspândit termenul de trasabilitate a mărfii, care este o condiție obligatorie pentru exportul ei pe piețele europene. Ce este trasabilitatea și de ce este ea atât de necesară?

Fiind definit prin expresia plastică „de la furcă la furculiță”, procesul de trasabilitate reprezintă o soluție pentru protecția consumatorului, dar este și un instrument de control și delimitare de responsabilitate când în toate acțiunile adiacente livrării mărfii către consumator participă mai multe companii. 

Ce este trasabilitatea

În cazul în care un produs sau o cantitate mai mare de produse alimentare s-au alterat, producătorul printr-un sistem de trasabilitate are capacitatea de a verifica dacă motivul este unul general ce ține de întregul lot sau eroarea s-a comis la o etapă oarecare. Dacă este o situație punctuală bine delimitată, cauza acestei întâmplări urmează a fi investigată la distribuitor: procesul de producere, modul de depozitare și manipulare, modul și împrejurările de expunere etc.

Obiectivul trasabilității este de a obține un control total asupra produselor prin identificarea individuală și de grup (lot sau șarjă), pentru a putea interveni în cazul în care, ulterior, la fabricației se constată un defect sau inconvenient al produsului.

Prin sistemul de trasabilitate referitor la produs sau marfă aflăm răspunsul la întrebările când, unde, din ce, ce cantitate de marfă s-a produs, de către cine, cine și în ce fază a lucrat la acel produs. Apoi aflăm când, unde, ce cantitate, de către cine a fost depozitată, cât timp a stat acel produs în depozit. Și, în final aflăm când, unde, de către cine, cui și ce cantitate a fost livrată.

Legislația moldovenească e adaptată

Legislația moldovenească în domeniu este adaptată rigorilor europene privind trasabilitatea. Legea nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor și a cerințelor generale ale legislației privind siguranța alimentelor asigură un cadru normativ aliniat la standardele internaționale și la cerințele de comunicare și gestionare a riscului. Legea stabilește instrumentele necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății omului și a intereselor consumatorilor în raport cu produsele alimentare, inclusiv practici echitabile în comerțul alimentar.

Legea mai prevede abordarea trasabilității conform principiului „de la furcă la furculiță”, aplicabilă la toate etapele de producție, procesare și distribuire a produselor alimentare și hranei pentru animale, precum și obligațiile operatorilor din businessul alimentar în ceea ce privește conformarea la cerințele relevante, stabilite pentru produsele alimentare și hrana pentru animale, importurile și exporturile. Aceasta stabilește și definește domeniile de competență ale Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor și ale Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale privind siguranța produselor alimentare.

Trasabilitatea produselor vegetale, ușor de asigurat, nu și a celor de origine animalieră

Potrivit unui studiu recent al centrului analitic Expert-Grup, deși în UE ajung circa 70% din mărfurile moldovenești, acestea sunt în special mărfuri neprelucrate, produse agricole sau cu un grad minim de prelucrare. Altfel spus, se exportă produsele a căror trasabilitate e foarte simplu de asigurat. Mai prost stăm în ce privește produsele care necesită mai multe etape de procesare, pentru a ajunge pe rafturile magazinelor. Un exemplu concludent în acest sens sunt produsele de origine animalieră, cele proaspete și, în special, cele procesate. În marea lor parte, producătorii autohtoni nu sunt pregătiți pentru a arăta trasabilitatea mărfii, de la hrana animalelor, de exemplu și până la bucata de carne din farfurie într-un restaurant. În cazul produselor procesate este și mai dificil. Mai mult, nici sistemul de certificare a calității produselor de origine animalieră de la noi nu este pregătit pentru asta. 

Potrivit ex-directorului ANSA, Gheorghe Gaberi, acesta ar putea fi pregătit abia peste doi ani. „Pentru ca să dovedim că avem un sistem de control, mă refer la laboratoare, noi trebuie să avem cel puțin doi ani de activitate de control a acestor laboratoare, ne referim la producția de carne de pasăre și de ouă, principalul produs pe care ni-l dorim să-l putem exporta în UE.

Trebuie să avem doi ani de monitorizare a unei liste vaste de boli. La moment laboratoarele sunt în fază finală  de  a fi acreditate pentru testele acestor boli, iar ceea ce ține propriu zis de producători, sistemul de inspecție și control a fost ajustat”, spunea Gaberi la finele anului trecut. 
Prin urmare, dacă monitorizarea începe abia în 2021, producătorii moldoveni de ouă și carne de pasăre ar putea începe exportul produselor avicole în UE.

Producătorii de vinuri – cei mai avansați

Printre produsele moldovenești cu un grad mai mare de procesare, cel mai avansat în ce privește procesul de reflectare a trasabilității este vinul. Ținând cont de cerințele piețelor europene, companiile vinicole au început să-și sădească la timpul potrivit propriile plantații. Pentru că tot procesul de fabricare a vinului se produce într-o singură companie și e simplu să asiguri trasabilitatea.

Mai greu e să asigure trasabilitatea vinăriile ce produc vinuri din struguri procurați de la alți viticultori. Este vorba despre marii producători care au nevoie de volume mari de materie primă, însă au terenuri insuficiente. 

Registrul Vitivincicol, o soluție modernă și eficientă de reflectare a trasabilității

Pentru a duce evidența tuturor plantațiilor viticole, de unde strugurii ajung la vinării, în perioada 2014-2019, cu suportul Agenției Cehe pentru Dezvoltare (CzDA) şi a USAID Moldova a fost elaborat și pus în funcțiune Registrul Vitivinicol. Acesta este un Sistem Informațional Automatizat, o soluție IT coerentă de trasabilitate a întregului proces de producție-comerț, care conține informații detaliate despre toate plantațiile de viță de vie mai mari de 15 ari, toți producătorii de vin și, totodată, face posibilă identificarea produselor cu Indicație Geografică Protejată (IGP) și

Denumire de Origine Protejată (DOP).  

Software-ul constituie un pas important pentru alinierea Republicii Moldova la cerințele impuse de legislația comunitară în ce privește organizarea pieței vitivinicole și totodată, respectă particularitățile locale specifice sectorului. Pe lângă beneficiile pentru evidente pentru companiile din branșă, care vor avea multă informație utilă la dispoziție, această bază de date cu informații compleхe este necesară pentru elaborarea de politici de dezvoltare durabilă și pentru administrarea eficientă a sectorului vitivinicol. 

De la viticultor la consumatorul de vin

În baza registrului va putea fi urmărit traseul vinului de la viticultor la producătorul de vin, distribuitor, vânzător și exportator. Înscrierea viticultorilor și vinificatorilor în RVV este obligatorie, excepție făcând agricultorii care utilizează strugurii doar pentru consum  propriu.
www.rvv.gov.md va furniza informații despre statisticile din domeniul vitivinicol și detalii relevante despre unitățile vitivinicole și plantațiile viticole înregistrate (în funcție de destinație, soi, suprafață, localitate etc.). Caracterul public al informațiilor va permite agenților economici să cunoască  situația reală privind suprafețele de viță-de-vie, fapt ce îi va ajuta să își planifice eficient potențialul de producere.
    
În prezent, în „Registrul vitivinicol” (RVV) sunt înregistrate 41 mii hectare de viță-de-vie, parcele viticole de producţie-marfă (mai mari de 0,15 ha) cu soiuri de struguri pentru vin și de masă, destinate producerii coardelor altoi (plantații altoi) și producerii coardelor portaltoi (plantații portaltoi) și 230 unități vitivinicole.  
În luna aprilie curent, RVV a fost transmis în gestiunea Oficiului Național al Viei și Vinului. Cu acest prilej Gheorghe Arpentin, director ONVV, a menționat că obiectivul RVV este asigurarea trasabilității produselor vitivinicole comercializate și minimalizarea exercitării controlului din partea statului asupra sectorului vitivinicol. „Acest soft corespunde tuturor cerințelor legislației comunitare și, totodată, ține cont și de specificul local al sectorului”, a adăugat în același context și Ludmila Šípková, manager de proiect, reprezentantă a Institutului central pentru supraveghere și testare în Agricultura din  Cehia. 

Importanța Registrului pentru sporirea competitivității pe piețele externe a vinului moldovenesc este evidentă. „Sperăm că acest proiect va contribui la dezvoltarea sectorului și la creșterea calității produselor, precum și la extinderea accesului vinificatorilor pe piețele externe”, a remarcat cu referire la acest moment și Jan Husák, Consilier, Ambasada Republicii Cehe la Chișinău. 

Ion Chișlea

Disclaimer
Conținutul acestui material este responsabilitatea exclusivă a autorilor și nu reprezintă viziunea Uniunii Europene.