Întrebări şi răspunsuri

Regulile de origine ZLSAC (Protocolul II și amendamentul său ulterior pentru alinierea la regulile de origine pan-euro-mediteraneene) introduc unele elemente noi în schimb preferențial între UE şi Moldova care nu se regăsesc în PCA, cum ar fi:

• interzicerea nerambursării, sau scutirii de taxe vamale;
• posibilitatea acordării statutului de exportator aprobat agenţilor economici din Moldova (conform PCA acest statut a fost prevăzut doar pentru exportatorii din UE)
• posibilitatea cumulării diagonale cu alte țări din zona pan-euro-mediteraneană cu care UE și Moldova au acorduri de liber schimb cu reguli de origine identice
• posibilitatea ca autoritățile vamale din Moldova să solicite autorităților vamale ale statelor membre UE să efectueze o verificare ulterioară a dovezilor de origine emise în UE

Acordul ZLSAC între UE şi Moldova, inclusiv Protocolul II, se aplică provizoriu începând cu 1 septembrie 2014. Totuși, în paralel, până pe 31 decembrie 2015, au continuat să se aplice preferințele comerciale autonome (PCA) ale UE față de Moldova. În acea perioadă, agenţii economici moldoveneşti au avut posibilitatea de a alege să exporte produse către UE utilizând unul dintre cele două regimuri preferențiale, aplicând prevederile Protocolului II al AA ZLSAC între EU şi Moldova, sau regulile de origine ale UE pentru PCA prevăzute în Regulamentul 2454/93. Prin urmare, în cazul alegerii regimului preferențial în cadrul PCA, drepturile de import pentru materiile neoriginare importate în Moldova în scopuri de producție pentru exporturile preferențiale ulterioare către UE nu au fost plătite, deoarece regulile de origine ale UE pentru PCA nu au o condiție de nerambursare. Începând cu 1 ianuarie 2016, ZLSAC a devenit singurul regim preferențial disponibil, care impune aplicarea obligatorie a regulii de nerambursare în Republica Moldova, așa cum prevede Protocolul II. Conform dispoziției care reglementează regula, obligația de plată a taxelor apare atunci când se eliberează dovada de origine (începând cu 1 ianuarie 2016), și nu atunci când materiile neoriginare au fost importate (până la 31 decembrie 2015). Prin urmare, aceste drepturi sunt datorate, adică nu se permite rambursarea drepturilor.

Nu există astfel de cerințe și obligațiuni juridice, de aceea certificatele EUR.1 nu trebuie respinse din aceste motive.

Regula stabilită prin Protocolul II al Acordului ZLSAC între UE şi Moldova prevede că taxele trebuie plătite în țara exportatoare ca și cum produsele obținute din materiile neoriginare sunt reținute pentru uz intern. Aceasta nu ia în considerare dacă drepturile pentru materii neoriginare au fost plătite în statul membru al UE care furnizează aceste materii pentru prelucrarea și importul ulterior al produsului final în UE. Aşadar, dacă agent economic moldovenesc importă din UE materii prime care au fost deja puse în liberă circulație în UE, plata dublă (în UE și în Moldova) a drepturilor pentru aceste materii prime este inevitabilă. O posibilă soluție pentru evitarea plăţii duble este dacă obiectul tranzacției fac mărfurile care nu sunt puse în liberă circulație în UE, dar sunt plasate acolo într-un regim suspensiv (de exemplu, antrepozit vamal, zona liberă etc.).

Teritoriul vamal al UE este un teritoriu unitar (care include teritoriile statelor membre ale UE). În general, în scopurile de certificare a originii, UE reprezintă un tot întreg, este o parte integrantă. Prin urmare, orice stat membru poate fi considerat drept țară exportatoare și, în unele cazuri, acest stat membru poate fi diferit de cel în care este stabilit exportatorul și în care este ținută evidența privind originea mărfurilor.

Pentru certificarea originii preferențiale, exportatorul (inclusiv cel înregistrat) este persoana care poate stabili și certifica originea (în baza documentației pertinente, inclusiv în baza declarațiilor furnizorului), răspunde la verificările ulterioare și poartă răspundere pentru corectitudinea declarațiilor sale privind originea. Nu este necesar ca exportatorul, în calitate de declarant sau agent economic care a declarat mărfurile în nume propriu în vederea exportării acestora, să fie una și aceeași persoană.

Regulile de origine ale PEM nu conțin nici o definiție a “exportatorului”. În UE, în scopul certificării originii, definiția este prevăzută în Regulamentul UE nr. 2015/2446 (Codului vamal al Uniunii, actul delegat), Art. 37 (20) - persoana care exportă mărfurile și care este în măsură să facă dovada originii respectivelor mărfuri, indiferent dacă este sau nu fabricantul mărfurilor sau dacă întreprinde el însuși formalitățile de export.

Conform regulilor strice ale Convenției PEM, la care Moldova a aderat la 1 septembrie 2015, mențiunea “emis retroactiv“ trebuie să fie în limba engleză. Scopul acestei reguli este de a simplifica și de a facilita activitățile comerciale prin evitarea utilizării unor versiuni lingvistice diferite, ceea ce ar putea crea confuzii în țara de import.

Opțiunea de acceptare a unor astfel de certificate în baza flexibilității oferite de prevederea cu privire la discrepanțe și erori formale, de asemenea, poate fi considerată de către SVRM din perspectiva impactului asupra comerțului preferențial și facilitării comerțului.

Statutul de "exportator aprobat" împuternicește operatorul economic să declare (să îşi auto certifice) originea preferențială a mărfurilor pe care le exportă prin includerea unui text special (declarația de origine) în factură sau în alt document comercial. Nu există o limită de valoare a mărfurilor pe care le poate exporta conform acestei forme speciale de certificare de origine. El/ea nu este obligat să depună cerere la vamă pentru certificatul EUR.1 la fiecare tranzacţie de export. Beneficiile pot fi menţionate după cum urmează: facilitarea operațiunilor de export prin economisirea timpului și a costurilor (în Republica Moldova taxa pentru emiterea unui certificat EUR.1 constituie 6 euro); mai mult respect/apreciere de la omologii din țara importatoare, pentru că el/ea va fi perceput ca un partener de încredere; mai multe cunoştinţe în domeniul originii mărfurilor, deoarece el/ea este obligat să dețină, să mențină și să actualizeze cunoştinţele și înțelegerea regulilor de origine.

Da. Cu toate acestea, mărfurile originare din UE trebuie să fie clar indicate în factură, prin marcarea articolelor respective sau prin menționarea originii mărfurilor în rubrica specială destinată acestui scop. Pe lângă acesta, textul declarației pe factură trebuie să specifice explicit originea preferențială. Dacă factura conține mărfuri care au o origine preferențială diferită, toate aceste mărfuri trebuie să fie menționate.

Deocamdată nu, deoarece la moment încă nu sunt îndeplinite toate condițiile (de exemplu, avizul care indică îndeplinirea cerinței necesare pentru aplicarea cumulului încă nu a fost publicat în Jurnalul Oficial al UE). Având în vedere că ALS dintre Moldova și Turcia prevede unilateral cumulul cu UE, la exportul către UE nu este permis cumulul cu Turcia. De asemenea, nu se pot acorda preferințe pentru mărfurile din Turcia importate din UE cu o dovadă de origine eliberată în UE. În timp ce la exportul în Turcia cumulul cu UE este posibil, de ex., pentru utilizarea materialelor UE. Ultimul caz prezintă aplicarea cumulului prevăzut în ALS dintre Moldova şi Turcia, nu cumulul PEM, care nu este încă aplicabil.

Mărfurile autorizate pentru export conform statutului de exportator aprobat sunt stabilite în autorizația emisă de SVRM. Natura bunurilor care sunt incluse în autorizaţie depinde de ce a solicitat candidatul pentru obținerea statutului, adică de modul în care a fost completat formularul. Dacă formularul nu conținea informații cu privire la mărfurile care nu sunt produse de solicitant, autorizația nu va include aceste bunuri. Astfel, solicitantul nu are dreptul de a exporta bunuri pe care nu le-a produs folosind statutul de "exportator aprobat". Pentru a extinde domeniul de aplicare al autorizației sale, el/ea trebuie să depună o cerere suplimentară menționând aceste informații specifice.

Nu, deoarece nu există niciun temei juridic pentru asta. Certificatele EUR.1 și alte dovezi de origine au relevanță și trebuie aplicate numai în cadrul anumitor acorduri de liber schimb specifice, care sunt în vigoare între țara de export și import, precum și între celelalte țări din zona PEM care au participat la dobândirea originii produselor respective. De exemplu, Moldova nu poate emite un certificat EUR.1 Egiptului pentru mărfuri de origine moldovenească sau pentru mărfuri de origine europeană, chiar dacă în al doilea caz există un ALS între Egipt și UE.

Da, regulile de origine PEM prevăd o astfel de opțiune în baza prevederilor cu privire la cumularea pe diagonală (cazurile de reținere a originii). Dovezile de origine care urmează să fie emise în Moldova ar trebui să se bazeze pe dovada de origine pentru mărfurile în cauză emisă în țara parteneră de unde mărfurile au fost anterior importate în Moldova. Trebuie remarcat faptul că, în cazul în care se eliberează un certificat EUR.1 la exportul din Moldova, acesta ar fi conform procedurii obișnuite și nu ca un certificat de înlocuire (destinat utilizării în țara importatoare).

Posibilitățile de obținere a materialelor originare vor fi extinse la o zonă mai largă, ceea ce va facilita o mai bună utilizare a preferințelor din ALS Moldova-Ucraina, precum și cele din cadrul ALS pe care fiecare dintre țări le are cu alți parteneri PEM cu care cumulul este aplicabil. De exemplu: operatorii moldoveni ar putea utiliza materiale ucrainene în producția de bunuri destinate exportului către UE și materiale UE destinate exportului în Ucraina.

De asemenea, ar fi posibil să se primească și să se trimită în condiții preferențiale mărfurile tranzacționate între aceste țări, deoarece i se va permite să emită dovezi de origine pentru mărfurile originare din oricare dintre țările cu care se aplică cumulul. Dovezile de origine ar putea fi emise, de exemplu, la exportul de bunuri UE către Ucraina sau la bunuri ucrainene către UE, precum și la primirea de bunuri UE din Ucraina sau bunuri ucrainene din UE.

Pe scurt, condițiile pentru comerțul cu Moldova, Ucraina și UE vor fi precum sunt condițiile existente în prezent între Moldova, UE și țările CEFTA. Acestea ar putea fi extinse în urma încheierii de noi ALS și/sau a adoptării regulilor de origine PEM în comerțul preferențial care implică alte părți ale Convenției PEM

Utilizarea certificatului EUR.1 între Ucraina și Republica Moldova va fi posibilă atunci când se creează o bază legală pentru aceasta, de exemplu prin adoptarea în acordul de liber schimb (ALS) dintre ambele țări a regulilor de origine în Convenția Pan-euro-mediteraneană (PEM). Introducerea regulilor de origine PEM în acordul bilateral va lega, de asemenea, acordurile de liber schimb încheiate de Moldova și Ucraina cu alte țări din zona PEM, cum ar fi UE. Același lucru este valabil și în ceea ce privește comerțul preferențial cu Georgia, care a aderat recent la Convenția PEM.

Deoarece chestiunea implică o modificare a acordurilor internaționale, care necesită timp, utilizarea EUR.1 în comerțul dintre Republica Moldova și Ucraina nu poate fi aștept în viitorul apropiat.

În prezent, preferințele nu pot fi acordate nici pentru bunurile ucrainene importate în Moldova, nici pentru bunurile moldovenești importate în Ucraina, pe baza certificatului EUR.1 eliberat în oricare dintre cele două țări sau în UE. De asemenea, nu este posibil să se recunoască originea preferențială a UE în comerțul bilateral dintre Moldova și Ucraina.