De ce o companie moldovenească trebuie să plătească drepturi de import pentru materiile prime neoriginare importate dintr-unul din statele membre ale UE atunci când taxele similare au fost deja percepute în UE? Care este soluția pentru evitarea dublei impuneri?

Regula stabilită prin Protocolul II al Acordului ZLSAC între UE şi Moldova prevede că taxele trebuie plătite în țara exportatoare ca și cum produsele obținute din materiile neoriginare sunt reținute pentru uz intern. Aceasta nu ia în considerare dacă drepturile pentru materii neoriginare au fost plătite în statul membru al UE care furnizează aceste materii pentru prelucrarea și importul ulterior al produsului final în UE. Aşadar, dacă agent economic moldovenesc importă din UE materii prime care au fost deja puse în liberă circulație în UE, plata dublă (în UE și în Moldova) a drepturilor pentru aceste materii prime este inevitabilă. O posibilă soluție pentru evitarea plăţii duble este dacă obiectul tranzacției fac mărfurile care nu sunt puse în liberă circulație în UE, dar sunt plasate acolo într-un regim suspensiv (de exemplu, antrepozit vamal, zona liberă etc.).