Importurile din UE: factorii balanței și competitivității

În 2014, semnând Acordul de Asociere cu UE și cel de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător în calitate de element-cheie al acestuia, Moldova încerca, în primul rând, să deschidă piața europeană pentru produsele sale. În mare, acest lucru i-a reuști. 

La începutul lunii iulie, Centrul Analitic „Expert-grup” a făcut publice rezultatele studiului său „DCFTA după 5 ani de implementare: impactul estimat și concluzii pentru următorii 5 ani”. În studiu se menționează că, în perioada 2015-2018, exporturile din Moldova în țările UE au sporit cu 1,5 miliarde USD sau cu 34 la sută față de cei 4 ani de până la semnarea DCFTA (2011-2014). Totodată, circa 40 la sută sau, în total, cca 600 milioane USD din această creștere au fost determinate anume de semnarea respectivului acord. 

Este și mai relevant faptul că, în perioada de referință, exporturile produselor agricole moldovenești pe piața UE au crescut cu 52 la sută sau cu 820 milioane USD. Acest lucru este semnificativ prin faptul că livrările de produse industriale moldovenești către EU au fost liberalizate într-o măsură importantă și până la semnarea DCFTA. Totuși, anume acest Acord a deschis porțile spre Europa pentru produsele sectorului agroalimentar moldovenesc. 

Piața n-a ajuns să fie invadată 

Totuși, oponenții semnării DCFTA de cele mai dese ori evocau nu o eventuală creștere a exportului de produse moldovenești, ci un eventual impact pe care-l pot avea asupra Moldovei importurile de produse din țările europene. Aceștia menționau că eliminarea barierelor tarifare în calea comerțului cu UE se va solda cu o invazie de produse europene pe piața internă, iar companiile locale nu vor reuși să facă față concurenței și astfel vor dispărea.

Directorul „Expert-grup”, Adrian Lupușor, afirmă că studiul realizat infirmă o astfel de ipoteză. Nici urmă de vreo invazie de importuri pe piață, lucru confirmat foarte clar și de statistici. „Analiza comparată a importurilor din țările UE în Moldova pe parcursul a 4 ani de până la semnarea DCFTA (2011-2014) și în cei 4 ani de după intrarea Acordului în vigoare denotă că, în expresie valoric, importurile s-au redus cu 4,6 la sută. Acest lucru combate în mod cert temerile că mărfurile din UE vor domina piața, eliminând astfel companiile locale. Totuși, nu e suficient să operăm doar cu niște date de ordin general. Este nevoie de o analiză mai structurată pentru a obține un tablou mai complet, a identifica anumite tendințe și a elabora anumite recomandări. Anume acesta a fost, de fapt, scopul studiului nostru”, susține Adrian Lupușor.

Potrivit lui, scăderea cumulativă a importurilor în cei 4 ani de după semnarea DCFTA s-a produs în temei din cauza reducerii prețurilor. Acest lucru s-a întâmplat, în primul rând, în cazul produselor petroliere furnizate preponderent din țările UE. La fel, s-au redus volumele de import ale medicamentelor, autoturismelor, cablajelor. Ultima poziție tarifară este deosebit de relevantă, or, în ultimii ani, s-au deschis mai multe întreprinderi noi de producere a cablajelor pentru industria automotive. Componentele pentru acestea parcă sunt aduse din Europa. Totuși, explicația pentru fenomenul în cauză e simplă – la Bălți a început să funcționeze la capacitate totală uzina companiei austriece „Gebauer & Griller”, care produce cablajele la nivel local. 

„În general, importurile de produse industriale, pe parcursul a 4 ani, s-au redus cu 6,3 la sută în comparație cu perioada 2011-2014. Anume acest lucru a influențat indicatorii generali privind livrările din UE. Totuși, dacă ne referim la produsele agricole, atunci importurile acestora într-adevăr au sporit cu 8,8 la sută în total, în perioada de referință. Însă, cel mai important lucru îl reprezintă faptul că au crescut preponderent livrările acelor grupuri de mărfuri care nu sunt produse pe piața internă a Moldovei sau care nu sunt produse într-un volum suficient ce ar acoperi necesitățile. Respectiv, chiar și creșterea importurilor de produse agroalimentare nu este una dramatică nici la capitolul volum, nici la capitolul structură. Mai mult, în urma reducerii livrărilor de produse industriale, dar și grație soldului pozitiv în comerțul cu produse agricole cu UE, nivelul de acoperire a importurilor din statele Uniunii Europene cu exporturile de produse moldovenești s-a majorat de la 47 la sută, cât era până la semnarea DCFTA, la 66 la sută în prezent. De altfel, anume acesta ar fi cel mai solid argument care demonstrează că, după semnarea Acordului, comerțul extern al Moldovei cu UE a devenit mult mai echilibrat și atractiv pentru companiile noastre” a menționat directorul „Expert-grup”.

Ce-i drept, Adrian Lupușor îndeamnă Guvernul Republicii Moldova „să nu se lase pe tânjeală”, să identifice aspectele presante pentru mediul de afaceri și să reacționeze la acestea în timp util. Bunăoară, în ultima perioadă au crescut semnificativ prețurile la semințele de porumb, floarea soarelui și alte culturi care sunt livrate din UE. Pe de o parte, acest lucru ar putea fi apreciat drept investiții în calitate și tehnologii. Pe de altă parte, însă el generează creșterea prețurilor la produsele finite ale fermierilor moldoveni care, în consecință, devin mai puțin competitive, inclusiv pe piața UE. În acest context, prezintă motiv de îngrijorare încă o tendință nu prea benefică. În ultima perioadă, se observă o creștere a exporturilor de produse primare ale agriculturii moldovenești. Totodată, se reduc volumele de livrare a produselor finite cu o valoare adăugată înaltă. De exemplu, sporesc livrările de semințe de floarea soarelui peste hotare, însă se reduc vânzările uleiului de floarea soarelui. Sau sporește volumul de export al fructelor și legumelor în stare proaspătă, dar se reduce volumul livrărilor de sucuri. 
    
Au devenit mai competitivi 

Încă un aspect nevalorificat al DCFTA este, în opinia lui Adrian Lupușor, livrarea de produse de origine animală, pentru care Moldova așa și nu a mai obținut dreptul de export. Acest aspect urmează a fi soluționat cât mai rapid, or importurile de astfel de produse din UE, în cadrul Acordului, deja sunt efectuate. Chiar dacă sunt aplicate limitele prevăzute de cote, totuși produsele de import deja ajung pe piața internă. 

Afirmațiile expertului sunt susținute de statistici. În comparație cu anul 2013, în anul 2018 importurile de carne de porc din UE au crescut în expresie valorică cu 56,8 la sută (de la 8,1 mln. USD la 12,8 mln.), iar în expresie fizică chiar practic s-au dublat (de la 2,8 mii t la 4,9 mii t). Importurile de carne de pasăre au crescut de la 3,9 mln. USD la 7,8 mln. Volumul de produse lactate aduse din Europa este mai mare de 4 ori, crescând de la 5,3 mii t la 22,6 mii.

Situația nu ar fi provocat îngrijorare, dacă nu s-ar fi soldat cu o anumită tensiune pe piața internă a Moldovei. Procesatorii de carne sunt interesați de majorarea cotelor pentru importuri, or produsele din UE deseori sunt mai ieftine decât cele de pe piața internă. Anume din acest motiv procesatorii de carne abordează periodic subiectul privind majorarea cotelor pentru livrările din UE (în prezent, acestea constituie câte 4 mii t pentru carnea de porc și cea de pui). Este interesant faptul că, în schimb, ei propun ca UE să majoreze cotele pentru importul de legume și fructe din Moldova – pentru acele poziții pentru care volumele alocate nouă deja sunt insuficiente. Ideea este că noi nu avem dreptul să livrăm produse de origine animală, iată de ce ei propun un astfel de „troc încrucișat”. 

De altfel, fermierii moldoveni care se ocupă de creșterea animalelor nu sunt deloc interesați de majorarea cotelor pentru importul produselor de origine animală, or ei au nevoie să-și vândă cumva marfa. Această opoziție dintre procesatori și fermieri provoacă oscilații bruște ale prețurilor la produsele din carne. Cât există cote pentru livrările din UE prețurile pe piața internă se reduc, însă imediat cum sunt valorificate cotele - prețurile se ridică brusc. Uneori, majorarea poate fi și cu 30-50 la sută pe parcursul unui sezon. Această instabilitate provoacă nervozitatea cumpărătorilor, dar și a fermierilor. Nu-i deloc uimitor că Sergiu Grădinaru, președintele Patronatului întreprinderilor industriei prelucrătoare de carne din Republica Moldova, propune să fie examinat subiectul cu privire la eliminarea cotelor europene în general, pentru a aplica regimul de circulație liberă a cărnii și produselor din carne între Moldova și Uniunea Europeană. 

E prea puțin probabil că ambele părți sunt pregătite în prezent pentru astfel de măsuri radicale. Iată de ce procesatorii moldoveni vin cu inițiativa de a examina subiectul privind majorarea cotelor europene pentru carnea de porc și de pui până la 6-7 mii t, adică până la nivelul mediu al volumului de import din ultimii ani. Respectiva creștere ar urma să fie asigurată din contul livrărilor de carne de calitate. Acest lucru este mai actual în cazul cărnii de pasăre, or în prezent cota cea mai mare în importurile din UE o dețin produsele ieftine prelucrate mecanic și carnea tocată în formă de pastă care sunt utilizate la producerea crenvurștilor și a salamurilor fierte din categoria „econom”.

Paradoxal, dar împotriva sporirii cotelor europene pentru carnea de porc și, în special, pentru cea de pui, se pronunță Asociaţia producătorilor şi importatorilor de produse din carne şi lapte din Republica Moldova. În opinia președintelui acestei asociații, Anatolie Triteac, actuala mărime a cotelor europene pentru importurile de carne de porc și de pui este suficientă pentru a servi în calitate de tampon și a limita deficitul de produse și scumpirea exagerată a cărnii de producție autohtonă. „Mai mulți producători moldoveni au devenit mai competitivi și mai puternici în ultimii 4-5 ani, iar acest lucru se datorează în mare parte implementării DCFTA. Importurile din UE în baza cotelor au sporit concurența pe piață, a determinat companiile să se modernizeze, să adopte tehnologii noi, să sporească calitatea produselor. Acest lucru este binevenit pentru cumpărători. Respectiv, nu este cazul de limitat importurile, or cotele existente chiar sunt capabile să echilibreze deficitul resimțit pe piață și să stimuleze dezvoltarea ulterioară a companiilor locale. Totuși, nu este cazul nici să fie majorate aceste cote (cel puțin, la etapa actuală) pentru ca producătorii locali să-și poată comercializa produsele, cu atât mai mult în lipsa posibilității de a efectua exporturi pe piața UE”, spune Anatolie Triteac.

Dmitri Kalak

Disclaimer
Conținutul acestui material este responsabilitatea exclusivă a autorului și nu reprezintă viziunea Uniunii Europene.