Piața internă a UE

PIAŢA UNIUNII EUROPENE (UE): PRINCIPII DE FUNCŢIONARE ŞI CADRUL LEGAL

Numită și piață internă, piața UE oferă un teritoriu lipsit de frontiere și bariere naționale, astfel încât persoanele, mărfurile și serviciile pot circula liber, în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene. Piaţa internă este esenţială pentru prosperitate, creştere şi ocuparea forţei de muncă în UE, contribuind la realizarea obiectivelor Uniunii în contextul Strategiei de la Lisabona. Dat fiind faptul că este un spaţiu integrat, deschis şi concurenţial, aceasta promovează mobilitatea, competitivitatea şi inovația în interacțiune, în special, cu politicile comunitare sectoriale. Pentru ca fiecare cetăţean sau întreprindere să poată profita pe deplin de avantajele pieţei unice, UE se concentrează asupra eliminării obstacolelor care încă obstrucţionează funcţionarea acesteia. UE caută să armonizeze diferitele legislaţii pentru a face faţă mai bine provocărilor globalizării şi pentru a se adapta la progrese, cum ar fi noile tehnologii.[1]

Principii de bază ale pieţei UE:

-­ Libera circulaţie a mărfurilor (fiecare este în drept să exporte acolo unde îi este convenabil);
- Libera circulaţie a serviciilor (fiecare poate presta servicii acolo unde piaţa îi pare mai atractivă);
- Libera circulaţia a forţei de muncă (în cadrul UE fiecare poate să se angajeze la serviciu acolo unde își doreşte);
- Libera circulaţia a capitalului (fiecare îşi poate depozita banii acolo unde consideră că e mai rentabil şi sigur).

Noțiunea de drept vamal în înțelegerea tradițională (adică în sensul de drept vamal național) reprezintă totalitatea normelor ce reglementează relațiile de drept legate de:

- Reglementări vamale generale (teritoriul vamal comun; transportul în vamă şi depozitarea provizorie; apariţia, exigibilitatea şi ştergerea datoriei vamale; rambursarea sau returnarea drepturilor, etc.);
- Instrumente vamale de bază (tarife vamale; valoarea în vamă; originea mărfurilor);
- Aplicarea tarifelor vamale comune (clasificare tarifară, derogări tarifare, scutire de la plată);
- Reglementări vamale speciale (circulaţia mărfurilor, regimuri vamale economice);
- Sancţiuni (soluţionarea litigiilor vamale, prevenirea încălcărilor dreptului comunitar);
- Cooperare vamală internaţională.

Sistemul de drept vamal al UE include:

- Acte legale primare (acorduri statutare ale comunităților Europene și Uniunii Europene);
- Acte legale secundare (acte normative ale instituțiilor CE);
- Decizii ale Curții de Justiție ale Comunităților Europene;
- Acorduri internaționale ale Comunităților și statelor membre.

1. Acte legale primare

La Acte legislative primare se referă acordurile statutare primare ale Comunității Economice Europene, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Actul Unic European, Tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nice, precum și acordurile de integrare a noilor membri în Comunitatea Europeană.

Actele din grupul respectiv posedă putere juridică superioară în sistemul de drept european.

În 1950, ministrul afacerilor externe al Franței, Robert Shuman a propus unirea industriilor metalurgice și cea de extracție a cărbunelui din Europa de Vest. În anul următor ideile lui au fost expuse în Acordul de la Paris și a apărut predecesorul UE - Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. De atunci, UE introducea în mod regulat corectări și modificări în acorduri, în scopul eficientizării procesului de implementare a politicilor și adoptare a deciziilor. Acordul de la Paris, în baza căruia a apărut Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, a fost semnat la data de 18 aprilie 1951 și a intrat în vigoare în 1952. Termenul de valabilitate a acestuia a expirat în anul 2002.

- Tratatul de la Roma [2] este tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi care a fost semnat de Franța, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia și Luxemburg la 25 martie1957.

În aceeași zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, Euratom): cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui şi Oțelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atât Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie1958.

- Tratatul de la Maastricht [3] fost semnat la data de 7 februarie 1992 și a intrat în vigoare în anul 1993. Conform Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeană are la bază trei piloni:

Pilonul I: Comunităţile Europene, care înglobează cele trei comunităţi existente: Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE), a cărei denumire este schimbată în Comunitatea Europeană;

Pilonul II: Politica externă şi de securitate comună;

Pilonul III: Cooperarea în domeniul Justiţiei şi al afacerilor interne.

- Tratatul de la Amsterdam[4] a fost semnat la data de 2 octombrie 1997 și a intrat în vigoare la 1 mai 1999. Acest Tratat a amendat Tratatul de la Maastricht, fără însă a-l înlocui. Scopul lui inițial a fost de a asigura capacitatea de acțiune a UE și după extinderea spre est. Reformarea profundă a UE a eşuat însă, făcând necesare alte măsuri (Tratatul de la Nice şi Constituția Europeană). Tratatul a extins drepturile Parlamentului European în sensul coparticipării acestuia la procesul decizional.

- Tratatul de la Nisa a fost semnat la data de 26 februarie 2001 și a intrat în vigoare în anul 2003. Obiectivul Tratatului de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, este să conţină prevederi pentru a asigura o bună activitate instituţională în momentul când Uniunea va avea aproape 30 de membri, prin urmare, înscriindu-se în spectrul unei reforme instituţionale ale cărei trei axe principale sunt: componenţa şi modul de funcţionare al instituţiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Miniştri şi consolidarea cooperării între instituţii.

-Tratatul de la Lisabona[5] a fost semnat la data de 13 decembrie 2007 și a intrat în vigoare în anul 2009. Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE (fără a le înlocui) şi pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel european şi naţional şi de către cine.

2. Acte legale secundare

Cele mai importante acte ale legislaţiei vamale ale UE sunt:

    - Regulamente - acte cu caracter general, direct obligatorii pentru statele membre. Astfel, actul cel mai important al Dreptului European este Regulamentul (CEE) nr. 2913 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar - document fundamental care stabileşte drepturile şi obligaţiile persoanelor cu privire la reglementările vamale şi tariful vamal unic al Comunităților Europene.

    - Decizii - sunt acte cu caracter individual, obligatorii pentru destinatar. Destinatari pot fi state membre ale UE, precum și persoane juridice (private) sau anumite categorii de persoane.

    - Directive - ca și regulamentul, poartă caracter obligatoriu pentru stat sau pentru un șir de state la care se referă. Totodată, organele naționale sunt competente de stabilirea formelor și metodelor de realizare a sarcinilor impuse de directiva respectivă. În unele cazuri, mai frecvent în domeniul dreptului vamal, directivele includ detalii referitoare la modul de aplicare a acestora de care Comisia se face ulterior responsabilă. Directivele sunt utilizate pe larg în calitate de instrument de armonizare a legislației naționale ale țărilor europene, în special în domeniul politicilor vamale.

    - Acorduri internaționate - Dintre sursele dreptului vamal european un loc deosebit îl ocupă actele internațional-legale. Acestea se împart în două tipuri:

    a. Acorduri internaționale care se încheie de către Comunități sau de către Comunități și statele membre;

    b. Acorduri internaționale care se încheie de către statele membre cu țările terțe sau cu organizațiile internaționale, și care au competența juridică a Comunităților.

La primul tip se referă, în primul rînd, Acordul General pentru Tarife şi Comerț (GATT) 1994, semnat de Comunitatea Europeană ca una din părțile contractante în anul 1994 în cadrul Acordului de creare a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

Tot la primul tip de acte internaționale de drept se referă și Convenţia internaţională privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor din 14 iunie 1983,care a servit drept bază pentru Nomenclatura Combinată a Uniunii Europene.

De către Comunitate și statele membre a fost semnată Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R. (Convenţia T.I.R.) din 14 noiembrie 1975.

Din actele de drept internațional secundare, care servesc drept surse pentru dreptul vamal al UE pot fi menționate următoarele: Convenția internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale semnată la Kyoto în 1973 și Convenţia din 6 decembrie 1961 relativă la carnetul A.T.A. pentru admiterea temporară a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961 (Convenția ATA).

Un șir de acorduri internaționale ale statelor membre reglementează aspectele teritoriale de funcționare a dreptului vamal UE. Drept bază a UE servește uniunea vamală, care acoperă tot comerțul și presupune interzicerea taxelor vamale de import și export precum și oricare plăți echivalente în relațiile comerciale între statele membre și stabilirea unui tarif vamal unic în relațiile cu țările terțe.

Uniunea vamală UE funcționează în baza următoarelor principii:

- eliminarea taxelor vamale și plăților echivalente între statele membre;
- eliminarea restricțiilor cantitative și a oricăror măsuri echivalente în comerțul reciproc ale statelor membre;
- adoptarea unor condiții de impozitare indirectă care are impact asupra circulației mărfurilor în cadrul Comunității;
- adoptarea tarifului extern unic.

[1] www.europa.eu
[2] www.europa.eu
[3] www.europa.eu
[4] www.europa.eu
[5] www.europa.eu

Contacte:Tina Golfi, liderul de echipă al proiectului DCFTAPiața Marii Adunări Naționale 1
MD-2033, Chișinău, Republica Moldova
Ministerul Economiei, oficiile 369-370
Telefon: + 373 (22) 250 549; + 373 (22) 250 664
E-mail: project@dcfta.md