DCFTA la patru ani: Cum nu s-au materializat premonițiile euroscepticilor moldoveni

Sursa foto: DCFTA.MD

La momentul semnării Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, implicit a Acordului de Liber Schimb, erau intens vehiculate de către oponenții asocierii mai multe mituri privind o serie de dezavantaje pe care acesta le-ar comporta pentru economia moldovenească.

La o distanță de patru ani de la intrarea în vigoare a Acordului, constatăm că premonițiile euroscepticilor de la Chișinău nu s-au materializat.

Argumentele contra Acordului de Asociere porneau de la afirmația că Federația Rusă și Comunitatea Statelor Independente ar reprezenta principala piață de desfacere pentru exportatorii moldoveni. Se mai vehicula că semnarea Acordului va cauza pierderea pieței CSI, va „distruge producătorul autohton” iar economia din raioanele de est ale republicii va avea numai de pierdut.

O valoare adăugată mai înaltă a exporturilor spre UE

Afirmația că piața CSI ar fi piața principală pentru mărfurile moldovenești era falsă chiar la momentul pregătirii semnării acordului, or începând cu anul 2006 piața UE devansează în mod constant piața CSI. Astfel, la finele anului 2012, spre UE au fost direcționate 45,7% din totalul exporturilor moldovenești în timp ce CSI a atras 40,5%.

Trendul a continuat și ponderea țărilor din Comunitatea Statelor Independente în volumul total al exporturilor de mărfuri moldovenești a scăzut la 16% în primele șapte luni ale anului în curs.
La rândul lor, exporturile destinate celor 28 de țări ale Uniunii Europene dețineau o cotă de 68,7% din total. 

Totodată, deși Federația Rusă a dominat două decenii la rând topul celor mai mari importatori de mărfuri moldovenești, importanța pieței rusești pentru  comerțul exterior al R. Moldova s-a diminuat constant.

Ponderea exporturilor în Federația  Rusă, care în primele  șapte luni ale anului 2000 reprezentau circa 43%, în perioada similară din anul curent a coborât până la 8,29% din total.
Și dacă în 2013 Rusia mai era încă principala țară de destinație a mărfurilor moldovenești, în prezent ea se clasează abia pe locul patru.
Primii trei parteneri comerciali sunt state ale UE: pe prima poziție se situează România cu aproape 27%, pe doi e Italia cu 11,54 % și pe trei - Germania cu  8,44% din total.
Este de remarcat și calitatea exporturilor. În anul 2012 peste 30% din exporturile moldovenești mergeau spre Federația Rusă însă circa două treimi din ele erau de fapt re-exporturi, care nu aduceau o valoare adăugată cât de cât esențială. Erau mărfuri importate, care erau doar reambalate, era aplicată ștampila ”fabricat în Moldova” și exportate în Rusia. Firește, aceste procese nu necesitau prea multă forță de muncă și valoarea adăugată de care beneficia Republica Moldova de pe urma unui astfel de comerț, era destul de limitată. 

Spre deosebire, re-exporturile în UE, care implică tranzacții în regim lohn, deși nu sunt la fel de eficiente ca exporturile clasice, contribuie substanțial la crearea de noi locuri de muncă și la dezvoltarea economică deoarece implică activități intense de procesare. Doar în ultimii trei ani, în baza unor contracte de acest gen au fost deschise mii de locuri de muncă inclusiv în regiuni, la Bălți, Orhei, la Strășeni, urmează deschiderea altei fabrici  la Cahul. Pe lângă faptul că aceste investiții îmbunătățesc balanța comercială a țării, ele asigură locuri de muncă bine plătite acasă, reducând exodul forței de muncă, probabil cea mai mare problemă actuală a Republicii Moldova.

Sporirea ponderii exporturilor în UE, un lucru firesc datorat capacității de cumpărare și apropierii geografice

De fapt, Acordul cu UE doar a creat condiții egale pentru exporturile în țările comunitare în raport cu statele CSI, unde acordul de liber schimb dintre membri, printre care și Moldova, funcționa de mai mult timp.

Participarea unui stat în mai multe zone de liber schimb reprezintă o situație firească, În cazul Republicii Moldova comerțul liber cu UE nu contravine angajamentelor asumate față de statele din zona de liber schimb a CSI. La fel și calitatea de membru în zona comercială CSI permite Republicii Moldova de a avea un acord de liber schimb cu UE.

„Acordul de Liber Schimb cu UE a fost semnat pentru a extinde și a diversifica relațiile economice externe ale Moldovei, dar și pentru a facilita investițiile. Totodată, Republica Moldova a semnat Acordul de Liber Schimb din zona CSI, pentru a-și consolida relațiile comerciale din această regiune”, susţine economistul Alexandru Fală de la central analitic Expert Grup.

Evoluția exporturilor moldovenești după ce între cele două destinații a fost pus semnul de egalitate este una firească, ținând cont de capacitatea de cumpărare dar și de proximitatea acestor piețe.  Este firesc ca piața Uniunii Europene, de 508 milioane de consumatori și cu o capacitate de cumpărare extreme de puternică, să reprezinte o atracție pentru exporturilor moldovenești.

n plus, această piață începe chiar la hotarul de vest al Republicii Moldova, în România, țară cu aceeași limbă și rădăcini istorice. Nu întâmplător, exporturile în România au ajuns să reprezinte peste un sfert din toate exporturile moldovenești și continuă să crească.

Potrivit lui Cornel Coșer, asociat în filiala moldovenească a companiei letone Gataway&Partners, care consultă companiile moldovenești pentru a intra pe piețele externe, marea majoritate a firmelor moldovenești, care decid să facă acest pas, încep cu România anume datorită comunității culturale și lingvistice. După ce se acomodează peste Prut și se familiarizează cu exigențele pieței europene, urmează pasul spre alte state ale UE.

Bineînțeles, piața rusească nu trebuie neglijată, atât autoritățile moldovenești cât și oficialii europeni accentuează de fiecare dată când sunt întrebați că trebuie de făcut tot posibilul pentru ca această piață destul de solidă să rămână în continuare printre principalele destinații ale mărfurilor moldovenești. Ideea acordurilor de liber schimb constă în faptul că economia moldovenească, mică și extrem de deschisă are doar de beneficiat de pe urma relațiilor comerciale cu cât mai multe state, pentru a disipa riscurile ce pot surveni pe o piață sau alta. Iar acordurile de liber schimb nu fac decât să faciliteze diversificarea acestor relații comerciale. 

Pierderea pieței rusești nu s-a adeverit

Pierderea pieței rusești este,de altfel, un alt argument fals, care era deseori utilizat în calitate de sperietoare pentru a compromite dezideratul semnării Acordului de Asociere cu UE. Acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător, care este parte componentă a Acordului de Asociere, este perfect compatibil cu alte acorduri de liber schimb de care beneficiază Republica Moldova.

Nu este o excepție nici Acordul de liber schimb cu țările CSI. Astfel, în urma semnării Acordului de Asociere cu UE, Moldova poate  exporta fără taxe vamale atât în UE, cât și în CSI. Mai mult decât atât, anul trecut a intrat în vigoare și Acordul de liber schimb cu Turcia, de asemenea o piață importantă, de peste 80 de milioane de consumatori, pentru exporturile moldovenești. 
Nu în ultimul rând, deoarece standardele UE sunt recunoscute pe plan mondial, odată cu accesul la piața comunitară, în mod automat se deschid și alte piețe mondiale importante. 
De altfel, această sperietoare este demontată de evoluția raporturilor comerciale dintre Moldova și statele CSI. Deși Federația Rusă a interzis încă în 2014 o serie de produse moldovenești, această interdicție a avut mai degrabă un subtext politic, or cu alte țări precum Belarus sau Kazahstan, raporturile comerciale au continuat în regim normal. Ulterior și Federația Rusă a renunțat la restricții iar exporturile de mere moldovenești au ajuns anul trecut în proporție de peste 90 la sută pe piața rusească, exact în baza acordului de liber schimb din cadrul CSI din care face parte și Republica Moldova. 

Ce s-a întâmplat cu producătorul autohton

Cel mai vehiculat argument împotriva Acordului de Liber Schimb era că acesta va „distruge producătorul autohton”.

Mitul era alimentat de necesitatea eliminării de către Republica Moldova a tarifelor vamale la importurile din UE, fapt ce ar putea expune producătorii autohtoni la o concurență acerbă cu mărfurile importate. Însă, din punct de vedere tehnic, politica tarifară a Republicii Moldova era relativ liberalizatăși până la momentul semnării acordului.

Cele mai mari tarife vamale erau aplicate la importul de produse agricole, pentru care sunt prevăzute perioade de tranziție de până la 10 ani. Acordul de Liber schimb nu obligă autoritățile de la Chișinău să elimine imediat tarifele vamale, oferind o perioadă de timp suficientă pentru a permite companiilorautohtone să se modernizeze și să producă mai eficient și mai calitativ. În plus există o serie de proiecte finanțate inclusiv de UE, care acordă suport financiar și consultanță pentru sporirea competitivității producătorilor moldoveni. 

În secolul XXI nimeni nu poate să se ascundă de concurență, mai ales o țară mică precum Republica Moldova iar evitarea competiției conduce la o rămânere în urmă a economiei. De aceea, intrarea Republicii Moldova pe piețele unde să se învețe a concura de la egal la egal cu cei mai competitivi producători, era imperativă. 

Pe de altă parte, liberalizarea comerțului și deschiderea intrării fără taxe pe piața internă pentru mai multe mărfuri de import, impune producătorii interni să-și ajusteze procesele astfel încât să producă mărfuri mai ieftine și mai calitative. 

Deficitul comercial cu UE s-a redus

Statistic vorbind, comerțul liber dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană arată că a favorizat mai mult partea moldovenească. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în anul 2014, ultimul an de până la începerea funcționării Acordului, exporturile de mărfuri moldovenești în țările Uniunii Europene  se cifrau la 1,246 miliarde de dolari, importurile valorau 2,567 miliarde, fiind consemnat un deficit comercial pentru Moldova de 1,321 miliarde de dolari. În 2017 exporturile moldovenești în UE au valorat 1,596 miliarde de dolari, importurile au fost de 2,389 miliarde iar balanța comercială arăta un minus de 792 milioane de dolari. 

În final, dacă vorbim despre beneficii și riscurile DCFTA, este adevărat că unii producători, care se vor dovedi a fi necompetitivi, vor fi forțați să plece de pe piață. Însă, în locul lor vor veni alte companii capabile să producă mai calitativ și mai eficient. 

Totodată, cele mai sensibile sectoare cum ar fi cel agroalimentar, au o perioadă suficientă de lungă de acomodare la cerințele pieței europene, de până la zece ani, pentru a reuși să se modernizeze și să facă față competiției mai strânse care urmează. În schimb, consumatorii vor avea acces la o gamă mai largă de produse mai calitative și, în același timp, mai ieftine.

Ion Chișlea