Cerințe tehnice ale pieței UE

1. LICENȚIEREA UNOR ANUMITE PRODUSE

Obținerea licențelor de import în UE a anumitor produse nu sunt măsuri de limitare a importurilor, ci de asigurare a securității și controlului. Asemenea măsuri se aplică în principal către anumite produse agricole, textile și siderurgice.

Aceste măsuri sunt aplicate în mod individual față de mărfurile importate care cauzează sau pot cauza prejudicii economiei UE și se exprimă prin restricționarea temporară sau extraordinară a importului unor anumite produse.

1.1 Produse textile

Regimul de import de produse textile în UE este liber. Cu toate acestea, pentru anumite categorii de produse textile fabricate în anumite țări, se aplică diverse sisteme de control și supraveghere.

Controlul se poate efectua prin:

    - sistem de dublu control (licențe de export emise în țara de origine);
    - licențe de import eliberate în statul membru UE.

Comerțul cu textile între Republica Moldova și Uniunea Europeană se desfășoară în cadrul unui acord bilateral privind comerțul cu produse textile. Textilele moldovenești nu sunt acoperite de regimul de cote.

Informația privind comerțul cu textile poate fi vizualizată pe pagina Directoratului privind licențele de import.[1]

1.2 Produse siderurgice

Importurile în UE de anumite produse siderurgice sunt reglementate de diferite măsuri guvernamentale de control, care pot fi implementate în cadrul supravegherii prealabile a Comunității Europene sau prin sistem de dublu control cu sau fără restricții cantitative. În funcție de țara de origine și de tipul de produs se aplică diverse scheme.

Informația privind comerțul cu produse siderurgice poate fi vizualizată pe pagina Directoratului privind licențele de import.[2]

Comerțul între Republica Moldova și UE se desfășoară în baza Acordului sub formă de schimb de scrisori între Comunitatea Europeană şi Republica Moldova stabilind un sistem de control dublu fără restricţii cantitative referitor la exportul unor produse siderurgice din Republica Moldova în Comunitatea Europeană.

2. EXPORTUL MĂRFURILOR CU DUBLA DESTINAȚIE

Prin produse cu dublă destinație se înţeleg articole (produse), inclusiv software şi tehnologii care pot fi utilizate atât în scopuri civile, cât şi militare.

Iată câteva exemple care permit înţelegerea diferenţelor între un produs cu dublă utilizare şi un produs militar:
- un calculator cu anumite performanţe;
- un software cu anumite capacități;
- componentă electronică sau mecanică;
- un virus care există în stare naturală (ex. Ebola);
- un produs chimic vândut la scară industrială (ex. cianura de sodiu);
- maşină-unealtă sau chiar un echipament pentru o uzină nucleară (ex. schimbător de căldură).

Cadrul legal European care stabilește cerințe către mărfurile cu dubla destinație este – Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare[3] și Regulamentul (UE) nr. 1232/2011 Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 428/2009 al Consiliului de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare.[4]

În cazul în care există dubii la clasificarea produsului, fabricantul/exportatorul trebuie să se adreseze Ministerului Economiei.

Regulamentul Consiliului cuprinde lista comună de produse şi tehnologii supuse controlului exporturilor către destinaţii din afara Uniunii Europene. Este vorba de o listă comună la nivelul celor 28 de State Membre, care este revizuită regulat (de obicei anual) prin regulamente de modificare.

Lista comună este împărţită în 10 categorii (de la 0 la 9) cuprinzând tipuri diferite de produse controlate, după cum urmează:
- Categoria 0: substanţe, instalaţii şi echipamente nucleare;
- Categoria 1: materiale, produse chimice, ″microorganisme″ şi ″toxine″;
- Categoria 2: prelucrarea materialelor (rulmenţi cu bile, maşini unelte, cuptoare etc.);
- Categoria 3: electronice (componente electronice, circuite integrate, echipamente de comandă etc.);
- Categoria 4: calculatoare (de tip numeric, hibride);
- Categoria 5: telecomunicaţii şi „securitatea informaţiilor”;
- Categoria 6: senzori şi laseri (acustice, senzori optici, laseri, ansambluri radar);
- Categoria 7: navigaţie şi avionică (sisteme de navigaţie, echipamente de recepţie etc.);
- Categoria 8: marină (vehicule, sisteme electronice de formare a imaginii, elice);
- Categoria 9: aerospaţiale şi propulsie (motoare, vehicule de lansare, trepte de rachete etc.)

Fiecare produs controlat este clasificat şi identificat printr-o referinţă alfanumerică structurată în felul următor: o cifră (de la 0 la 9) - o literă (de la A la E) - 3 cifre

Exemplu: 1 C 350, 5 A 002

3. CERINȚE OBLIGATORII DE SECURITATE FAȚĂ DE MĂRFURILE INDUSTRIALE IMPORTATE ÎN UE

3.1 DOMENIILE DE REGLEMENTARE

Toate produsele disponibile pe piața UE, indiferent dacă acestea sunt produse în UE sau într-o țară terță trebuie să asigură un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum:

- sănătatea și siguranța în general;
- sănătatea și siguranța la locul de muncă;
- protecția consumatorilor;
- protecția mediului și securitatea.

Serviciile vamale ale țărilor Uniunii Europene sunt obligate să asigure această securitate a produselor în cazul când în statele UE se exportă produse din țările terțe.

3.2 CERINȚE DE SECURITATE GENERALĂ

Securitatea produselor și respectarea controlului produselor introduse pe piața UE se desfășoară în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor.[5]

Regulamentul oferă un cadru pentru supravegherea pieței în ceea ce privește produsele pentru a se asigura că respectivele produse îndeplinesc cerințele de securitate, controlul produselor provenite din țările terțe și existența tuturor documentelor de însoțire.

Directiva 2001/95/CE din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor[6] stabilește responsabilitățile generale pentru toți producătorii, referitor la introducerea pe piața UE a produselor care prezintă riscuri pentru consumatori și mediu ambiant.

Sunt considerate periculoase acele produse care în condițiile normale previzibile nu prezintă pericol sau pericol rezonabil pentru om sau mediu.

În baza Directivei privind siguranța generală a produselor nr. 2001/95/CE a fost stabilit sistemul RAPEX[7] (GPSD - General Product Safety Directive). Sistemul cuprinde toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene plus cele 3 state EFTA (Islanda, Lichtenstein și Norvegia) și Comisia Europeană. El permite autorităților de supraveghere a pieței din statele membre să comunice rapi­d și eficace informațiile privind produsele periculoase prezente pe piața europeană, astfel încât să informeze consumatorii în legatură cu riscurile potențiale pentru sănătatea și securitatea lor.

Cerințe de securitate a produselor introduse pe piața UE

Produse periculoase sunt considerate oricare produse cu risc sporit din punct de vedere a consistenței, aplicării și a cerințelor specifice de funcționare.

Pentru multe produse pe lângă cadrul legal de securitate generală se aplică cadrul specific legal. Din astfel de produse fac parte:

- cosmetica;
- produse farmaceutice;
- articole medicale folosite de oameni;
- articole medicale veterinare;
- articole industriale (produse chimice, dispozitive medicale, utilaj electric, strunguri, mijloace de transport, mijloace individuale de protecție, etc.).

În UE există un șir de directive care se referă la mărfuri concrete ce prezintă pericol sporit:

    1.Directiva 87/357/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la produsele care, nefiind ceea ce par a fi, pot pune în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor[8].Ea se aplică produselor care, nefiind ceea ce par, pun în pericol sănătatea sau siguranța consumatorilor şi sunt cele care, deși nu sunt produse alimentare, au o formă, miros, culoare, prezentare, ambalaj, etichetă, volum sau dimensiune astfel încât este previzibil să fie confundate de consumatori, în special de copii, cu produsele alimentare şi, în consecință, introduse în gură, supte sau înghițite, caz în care această acțiune poate implica riscuri precum sufocare, otrăvire, perforarea sau obturarea tubului digestiv.

    2.Măsuri de control a comerțului cu substanțe chimice periculoase - Regulamentul (CE) nr. 649/2012 a Parlamentului European și a Consiliului privind exportul și importul de produse chimice care prezintă risc.[9]

    3.Măsuri de control asupra poluanților organici persistenți (POP) – Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE.[10] Prevederile Regulamentului stabilesc necesitatea coordonării şi coerenței la punerea în aplicare la nivel comunitar a dispozițiilor Convențiilor de la Rotterdamprivind procedura de acord preliminar scris pentru anumite substanțe chimice și pesticide periculoase în cadrul comerțului internațional, de la Stockholm și Basel privind controlul asupra circulației transfrontaliere a deșeurilor periculoase și asupra eliminării acestora, precum și la participarea la elaborarea Abordării strategice a gestionării substanțelor chimice la nivel internațional (SAICM) în cadrul Organizației Națiunilor Unite.

    4.Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice [11] acoperă toate substanțele chimice: nu doar cele care sunt utilizate în industrie dar și substanțe utilizate în viața cotidiană, adică care se conțin în produse chimice casnice de menaj, vopseli, etc. precum și în îmbrăcăminte, mobilă și electrocasnice.

    5.Detergenți sintetici - Regulamentul (CE) nr. 648din 31 martie 2004 privind detergenții stabilește norme pentru garantarea liberei circulații a detergenților și agenților tensioactivi, asigurând, în același timp, un grad înalt de protecție a mediului și a sănătății umane.[12]

    6.Îngrășăminte - Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 privind îngrășămintele, admiterea acestora pe piața UE, cerințe de etichetare cu mențiunea „îngrășământ CE” și ambalajul lor.[13]

    7.Substanțe ce distrug stratul de ozon – Regulamentul (CE) nr. 2037din 29 iunie 2000 privind substanțele care diminuează stratul de ozon.[14]

Clasificarea, ambalarea și marcajul produselor periculoase și preparatelor

Clasificarea, ambalarea și marcajul produselor periculoase și preparatelor este reglementată în UE, de acte care stipulează:

- nivelul de pericol potențial a substanțelor chimice fabricate sau importate (clasificarea substanțelor chimice în dependență de nivelul lor de pericol, de exemplu, inflamabilitatea, toxicitatea, caracteristicile cancerigene);
- etichetarea substanțelor chimice în conformitate cu regulile stricte (adică avertizare de pericol și recomandări privind utilizarea inofensivă);
- asigurarea unui ambalaj sigur.

Mai jos sunt nominalizate actele UE , referitoare la acest domeniu:

- Directiva Consiliului 67/548/CEE privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase[15];

-
Directiva 1999/45/CE privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase[16].

-
Regulamentul CE 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor.[17]

Controlul și managementul deșeurilor

Pentru acest domeniu se aplică următoarele acte europene:

- Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile, stabilește cerințe de bază pentru un sistem sigur și ecologic de gestionare a deșeurilor, menită să asigure protecția sănătății oamenilor și a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, tratarea, stocarea și depozitarea deșeurilor.[18]

- Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, stabilește măsuri în vederea protecției mediului și a sănătății populației prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse generate de generarea și gestionarea deșeurilor și prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor și creșterea eficienței folosirii acestora.[19]

- Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri, care implementează convenția de la Basel, stabilește proceduri și regimuri de control pentru transferul de deșeuri, în funcție de originea, destinația și ruta transferului, de tipul deșeurilor transferate și de tipul de tratament care se aplică deșeurilor la destinație.[20]

- Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri[21] şi Decizia Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a unor criterii și proceduri de admitere a deșeurilor în depozitele de deșeuri.[22]

- Directiva 2000/76/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor se aplică instalațiilor de incinerare [23] și are ca obiect prevenirea sau limitarea pe cât posibil a efectelor negative asupra mediului ale incinerării de deșeuri și în special poluarea care se datorează emisiilor în aer, sol, apele de suprafață și apele subterane, precum și a riscurilor pe care acestea le prezintă pentru sănătatea oamenilor, prin impunerea unor condiții de exploatare și a unor cerințe tehnice stricte.


- Deșeuri de ambalaje: Directiva 94/62/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje[24] urmărește să armonizeze măsurile naționale privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de la ambalaje, pe de o parte, pentru a preveni orice impact al acestora asupra mediului din toate statele membre, precum și din țări terțe, sau pentru a reduce un astfel de impact, asigurând astfel un grad ridicat de protecție a mediului, și, pe de altă parte, pentru a asigura funcționarea pieței interne și pentru a evita obstacolele în calea comerțului și denaturarea și limitarea concurenței din cadrul Comunității.

- Autovehicule uzate: Directiva 2000/53/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz[25] încurajează refolosirea componentelor care sunt adecvate reutilizării, recuperarea componentelor care nu pot fi refolosite, acordând întâietate reciclării când este posibilă din punct de vedere ecologic, fără a aduce daune cerințelor privind siguranța vehiculelor și cerințele ecologice cum ar fi emisiile atmosferice și controlul poluării fonice.

-
Deșeuri din industriile extractive: Directiva 2006/21/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive[26] prevede măsuri, proceduri și orientări pentru prevenirea sau reducerea, pe cât posibil, a oricăror efecte nefaste asupra mediului, în special asupra apei, aerului, solului, faunei și florei și peisajelor, precum și a oricăror riscuri pentru sănătatea umană, rezultate din gestionarea deșeurilor din industriile extractive. Directiva se aplică gestionării deșeurilor rezultate din prospecțiune, extracție, tratare și stocare a resurselor minerale, precum și din exploatarea carierelor, denumite în continuare „deșeuri extractive”.

[1] www.ec.europa.eu
[2] www.ec.europa.eu
[3] www.eur-lex.europa.eu
[4] www.eur-lex.europa.eu
[5] www.eur-lex.europa.eu
[6] www.eur-lex.europa.eu
[7] www.ec.europa.eu
[8] www.eur-lex.europa.eu
[9] www.eur-lex.europa.eu
[10] www.eur-lex.europa.eu
[11] www.eur-lex.europa.eu
[12] www.eur-lex.europa.eu
[13] www.eur-lex.europa.eu
[14] www.eur-lex.europa.eu
[15] www.eur-lex.europa.eu
[16] www.eur-lex.europa.eu
[17] www.eur-lex.europa.eu
[18] www.eur-lex.europa.eu
[19] www.eur-lex.europa.eu
[20] www.eur-lex.europa.eu
[21] www.eur-lex.europa.eu
[22] www.eur-lex.europa.eu
[23] www.eur-lex.europa.eu
[24] www.eur-lex.europa.eu
[25] www.eur-lex.europa.eu
[26] www.eur-lex.europa.eu

Contacte:Tina Golfi, liderul de echipă al proiectului DCFTAPiața Marii Adunări Naționale 1
MD-2033, Chișinău, Republica Moldova
Ministerul Economiei, oficiile 369-370
Telefon: + 373 (22) 250 549; + 373 (22) 250 664
E-mail: project@dcfta.md