Când a intrat în vigoare Protocolul II al Acordului ZLSAC și de ce companiile trebuiau să plătească drepturi de import pentru mărfurile neoriginare după 1 ianuarie 2016, chiar dacă materiile prime au fost importate înainte de 31 decembrie 2015? Cum este posibil de returnat drepturile acestea?

Acordul ZLSAC între UE şi Moldova, inclusiv Protocolul II, se aplică provizoriu începând cu 1 septembrie 2014. Totuși, în paralel, până pe 31 decembrie 2015, au continuat să se aplice preferințele comerciale autonome (PCA) ale UE față de Moldova. În acea perioadă, agenţii economici moldoveneşti au avut posibilitatea de a alege să exporte produse către UE utilizând unul dintre cele două regimuri preferențiale, aplicând prevederile Protocolului II al AA ZLSAC între EU şi Moldova, sau regulile de origine ale UE pentru PCA prevăzute în Regulamentul 2454/93. Prin urmare, în cazul alegerii regimului preferențial în cadrul PCA, drepturile de import pentru materiile neoriginare importate în Moldova în scopuri de producție pentru exporturile preferențiale ulterioare către UE nu au fost plătite, deoarece regulile de origine ale UE pentru PCA nu au o condiție de nerambursare. Începând cu 1 ianuarie 2016, ZLSAC a devenit singurul regim preferențial disponibil, care impune aplicarea obligatorie a regulii de nerambursare în Republica Moldova, așa cum prevede Protocolul II. Conform dispoziției care reglementează regula, obligația de plată a taxelor apare atunci când se eliberează dovada de origine (începând cu 1 ianuarie 2016), și nu atunci când materiile neoriginare au fost importate (până la 31 decembrie 2015). Prin urmare, aceste drepturi sunt datorate, adică nu se permite rambursarea drepturilor.